“Super size me” a apărut ca urmare a ideii lui Morgan Spurlock şi deşi prima impresie este că filmul încearcă să găsească o explicaţie a obezităţii americanilor, în realitate poate fi privit ca o analiză, şi într-o oarecare măsură ca o critică, a culturii americane. Statisticile prezentate în film arată faptul că obezitatea este un fenomen în continuă creştere începând de la copii, până la adulţi, unul din patru americani fiind supraponderal. În acelaşi timp, ideea filmului a apărut ca urmare a multiplelor procese intentate corporaţiei.
Filmul este constituit din părţi care se suprapun, ideea centrală fiind aceea de a urmări un experiment care se desfăşoara timp de o lună. Pe lângă acesta sunt dezvoltate şi altele, astfel se crează o adevărată “imagine” a ceea ce pare a fi McDonald`s. Experimentul este o ocazie de a urmări efectele fizice pe care le are o alimentaţie bazată doar pe hrana gen fast-food, dar şi pentru a observa care sunt părerile americanilor despre acest lucru şi despre creşterea copiiilor în acest “spirit naţional”. Filmul face referiri la şcoli, corporaţii şi politici văzute prin prisma oamenilor de rând.
Testul la care este supus Morgan Spurlock este de a mânca la McDonald`s timp de 30 de zile cele 3 mese, bazându-se pe trei reguli simple: poate să mănânce doar ce este disponibil în acel moment (nu are voie să mănânce sau să bea altceva în plus faţă de ceea ce exista în meniu), fiind obligat să aleagă mărimea super mare la meniu dacă i se oferă în momentul în care comandă şi fără nicio scuză trebuie să mănânce tot ceea ce este în meniu cel puţin o dată.
Pentru a se crea o corelaţie directă între starea de sănătate şi mâncarea de la fast-food, personajul central al filmului consultă mai mulţi medici pentru a vedea dacă sănătatea îi permite să se supună testului, iar pe parcursul experimentului doctorii controlează în permanenţă modul în care evoluează sănătatea sa.
Conform statisticilor, oamenii care lucrează la birou fac între 2000 şi 5000 de paşi zilnic, de aceea nici M.S nu are voie sa le depăşească numărul. În cadrul experimentului nu trebuie să iasă din tipar. Menţionarea acestui detaliu pare a fi o ironizare la adresa americanilor, a căror activitate fizică pare a fi mai mult decât puţină. Problema pe care o ridică acest film este aceea de a afla până la ce punct fast-food-urile sunt vinovate de faptul că obezitatea este atât de întâlnită în SUA şi de ce este mai des menţionată drept cauzatoare de anumite boli.
De asemenea filmul analizează în ce măsură este individul vinovat pentru că îşi pierde controlul când vine vorba de mâncare în condiţiile în care numărul fast-food-urilor este foarte mare.
Consecinţele acestui experiment asupra sănătăţii s-au făcut repede remarcate. Pe lângă toate acestea au mai apărut şi facturile ridicate, în urma vizitelor la doctor.
Una din ideile centrale este faptul că guvernul încurajează această situaţie, industria alimentară aducând venituri ridicate şi tocmai de aceea nu se va adopta nicio legislaţie nefavorabilă fast-food-urilor. Filmul reprezintă o examinare a vieţii americane: legătura între mâncarea la fast-food şi problemele de sănătate, faptul că se cheltuie mai mulţi bani pe pastile, batoane de slăbit, decât pe sport şi sănătate. Se speră la rezultate fără renunţarea la anumite alimente, care influenţează în mod direct obezitatea, fără niciun efort, dacă se poate chiar stând în faţa televizorului .
Filmul urmăreşte problema unei naţiuni, în cazul acesta naţiunea americană, şi problema esenţială cu care se confruntă: obezitatea.
La capitolul obezitate nici România nu stă prea bine. În 2009, România a ajuns pe locul 3 în Europa în ceea ce priveşte obezitate, situaţia înrăutăţindu-se considerabil în ultimii ani şi în cazul copiilor şi al adolescenţilor.
Este imposibil ca după un asemenea documentar să nu îţi pui semne de întrebare înainte de a intra într-un McDonald’s, mai bine intrii intr-un club de tuning.
[...] Societate, Sofilios, Stropi de suflet, Tiberiu Orăşanu, Transildania, Umograf, Victor Ionescu, Vladimir Ionaş, Zoe Petre, Alex [...]
[...] Societate, Sofilios, Stropi de suflet, Tiberiu Orăşanu, Transildania, Umograf, Victor Ionescu, Vladimir Ionaş, Zoe Petre, Alex Mazilu, Caius, Consiliul Naţional al Blogosferei, Chiriac Cosmin, Dispeceriţa, [...]
[...] Vladimir Ionaş: Super size! [...]
http://www.originals.ro/advanced_search_result.php?keywords=pantofi%20sport&sort=pret_d&page=1, Jamie Oliver’s food revolution incearca tot cam aceeasi tema si o face chiar intr-o maniera practica. Check!
Am dat linkul gresit
http://www.jamieoliver.com/campaigns/jamies-food-revolution. Asta era!